Poezie - [când nu mai am pe cine să vorbesc] de Daniel Dăian

poezii v3	Agonia - Ateliere Artistice \| Reguli \| Mission	Contact \| Înscrie-te



Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier

Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale

Texte Recomandate

￭ exodul
￭ cum să alergi din toate puterile ca să rămâi pe loc
￭ Când voi păși afară din trup și din timp
￭ sora
￭ Post scriptum
￭ o persoană din șase
￭ Ab ovum
￭ poem după ce ai citit ocean vuong
￭ Să iubești ca și când ai muri
￭ Fotograful de suflete
￭ Despre maeștri, maiștri și calfe (text revizuit)
￭ (Momentul acela cand…)
￭ prolegomene la un plan de acțiune conceput cu aportul persoanelor cu dizabilități
￭ Băiatul meu
￭ masă pentru două persoane și un gol venit de nicăieri
￭ un poet îmbrăcat în negru și mortierele sale ca doi dobbermani pe autostrada prin mare

Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop

Contact

Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor

Comentariile membrilor

Vizionări: 676

[când nu mai am pe cine să vorbesc]
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Daniel Dăian [aelius ]

2014-01-23 | |

îmi potrivesc copacul la încheietură
ascult coridoarele
și desenez liniștea muntelui plantat
la sfârșitul orei șaptesprezece
ca un loc de joacă pentru copiii
trecuți de patruzeci
prin care aleargă toate trenurile
fără gară

este doar un fel de a spune morții
lasă-te
de mine

Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri.